Când nu apreciem prezenţa, îndurăm lipsa…

                     ,,De ce a trebuit să realizez mult prea târziu că atunci când nu apreciem prezenţa cuiva, sfârşim prin a-i duce lipsa şi prin a jeli amintiri? Sunt anumite momete în care cel mai bun lucru pe care ni-l poate oferi cineva este lipsa.

                    Ce gol adânc a lăsat femeia asta, ce vid profund în sufletul meu… ce absenţă copleşitoare… Tu nu ştii, nu ştie nimeni, doar eu si Dumnezeu ştim de câte ori a încercat să plece, de câte ori ş-ar fi luat lumea în cap şi m-ar fi lăsat să fac ce vreau. Şi-ar fi dorit să nu-i pese, să o ia de la capăt, să uite de tot ce o făcuse să sufere. Dar nu putea. De fiecare dată sfârşea prin a alunga toate aceste ganduri. Cred că amintirea momentelor de început, momentele frumoase, şi toată iubirea pe care mi-o purta o făceau să splarge (27)ere că mă pot schimba şi că poate fi iarăşi fericită alături de mine. Poate că numai datorită lor mi-a oferit atâtea şanse… Nu-mi păsa mie, ajunsesem să fiu sigur că nu va pleca niciodată, n-o vedeam altfel decât aşteptându-mă pe mine mereu, fiind întotdeauna prin apropiere în caz că aveam nevoie de ceva sau de cineva. Dar e şi ea om, are nevoie de iubire, de înţelegere, tânjeşte după fericire, şi-o doreşte neîncetat, dar cu cine? În orice caz nu cu mine pentru că dacă ar fi fost posibil ea ar fi încă aici. Ştii ce m-a rănit cel mai tare? Faptul că a plecat fără să lase nimic în urmă, fără să dea explicaţii, fără să îmi dea ocazia să o pot opri. Ştia şi ea foarte bine că putea fi oprită, dar cred că pe ea a durut-o mult mai mult indiferenţa şi nepăsarea mea din ultimele luni ale… noastre…

                      Pentru ea e mai bine că a plecat, poate e în sfârşit fericită. Nu cred că m-aş fi schimbat. Aş fi continuat să fiu acelaşi, să o rănesc şi să-i omor fără nici un regret şansele la fericire. Da… Pentru ea e mai bine aşa. Eu mai pot continua, abia m-am obişnuit să privesc lumea printr-un pahar care nu e niciodată în stare să rămână plin, dar ea n-ar fi putut.”

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply