Când iubirea nu mai e de ajuns.

                           În anumite momente, cruciale aș spune, dragostea nu e de ajuns. Nu e de ajuns pentru a lega oamenii, pentru a-i ține împreună, pentru a-i face fericiți. Nu mai e un motiv destul de puternic încât să te întoarcă din drum sau să te oprească să pleci. Nu mai e. Pentru că nici noi, oamenii, nu ne mai suntem de ajuns. 

                           Câteodată ajungi să iubești degeaba. Pentru celălalt deja nu mai contează la fel de mult, spre deloc, iar ție nu îți mai aduce fericire faptul că iubești pentru că te doare prea tare nepăsarea celuilalt. Iubirea nu mai e de ajuns atunci când nu mai vine din ambele părți. 

                           Câteodată iubirea e îngropată în minciuni și trădări. Câte puțin în fiecare zi. Problema e că, odată ce ai pornit pe un drum pe care nu mai poți fi sincer, cu greu te întorci înapoi. Iar adevărul mereu se află. Fie că ne place sau nu. Și când îl aflăm, iubirea nu mai e de ajuns. 

                           Dragostea nu e de ajuns când noi suntem slabi și renunțăm ușor. Când preferăm să iubească celălalt mai mult. Când ne temem să facem primul pas sau când ne tot întrebăm ce vor crede și ce vor spune ceilalți. Când ne încăpățânăm să ne opunem sentimentelor și să le negăm. Sunt atâtea momente și atâtea cazuri când nu mai e de ajuns să ne iubim. 

                           Și cel mai trist e că, în toate dintre ele, nu e nimeni vinovat în afară de noi. Singuri ne punem bețe în roate în iubire. Restul sunt scuze pentru că dacă vrei într-adevăr ca lucrurile să meargă, găsești o cale. Mai ales dacă omul de lângă tine încă nu a renunțat, nu a obosit și își dorește în continuare să mergeți pe același drum pe care ați pornit împreună. 

Foto: Candice Waldeck

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts