Când aprinzi un foc în aceeaşi cenuşă, flacăra nu mai are aceeaşi intensitate şi se stinge mult mai repede. La fel şi cu o iubire pe care vrei să o mai trăieşti o dată.

Când aprinzi un foc în aceeaşi cenuşă, flacăra nu mai are aceeaşi intensitate şi se stinge mult mai repede. La fel şi cu o iubire pe care vrei să o mai trăieşti o dată.

Of, de câte ori ne amăgim singuri şi ne hrănim sufletele cu speranţe deşarte. Câte iubiri au continuat să existe în dorinţe, deşi muriseră din suflet şi câtă dezamăgire au adus adevărurile.

Poţi să lupţi pentru iubire ani întregi şi apoi să realizezi între două fumuri de ţigară că nu mai vrei acea iubire pentru care ai luptat şi că… Nu mai vrei nici omul pentru a cărui iubire ai luptat. Dar ce faci? Pleci? Nu ştii cât de tare doare ca celălalt să plece şi să te lase cu sufletul frânt în două şi cu o durere pe care numai cel care a provocat-o ar putea să o vindece? Ba da… Ba da ştii. Şi atunci ce faci? Rămâi. Rămâi de dragul a tot ce a fost şi de dragul omului care încă e lângă tine. Nu mai iubeşti, dar… Iubeşti. Nu mai iubeşti aşa cum ştii că trebuie, dar totuşi iubeşti omul de care te-ai îndrăgostit cândva atât cât să nu vrei să îl răneşti. Nu vrei să sufere şi mai ales nu din cauza ta. Aşa că rămâi şi încerci să îţi reaprinzi în suflet o iubire stinsă, dar… Dar şi asta e o altă minciună. Iubirea durează o viaţă sau se stinge puţin câte puţin în fiecare zi. Imediat ce s-a stins e pierdută pentru totdeauna. O poţi chema înapoi, o poţi căuta, poţi încerca să o reaprinzi. Dar totul e în zadar pentru că ea nu vine înapoi şi nu o poţi găsi… Nu o poţi reaprinde.

Iar în cele din urmă pleci, chiar dacă ştii că pe celălalt îl doare… Ştii că doare, dar ştii tu oare cât de tare? Ştii tu oare ?

Când aprinzi un foc în aceeaşi cenuşă, flacăra nu mai are aceeaşi intensitate şi se stinge mult mai repede. La fel şi cu o iubire pe care vrei să o mai trăieşti o dată. Şi într-un astfel de sfârşit al învinşilor fiecare suferă pentru celălalt. Unul mai mult, altul mai puţin… Dar nimeni nu e vinovat. Aici nimeni nu e vinovat.

Foto: We Heart It

large

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • În această situație sunt eu cu iubita mea.. Eu o iubesc ca la început, ea nu.. Eu tot încerc sa aprind flacăra ce s-a stins..și ea încearcă, dar doar de dragul meu -pe zi ce trece tot mai puțin-. Mi-e dor de noi doi de la început..mi-e dor de noi doi..

  • COMMENTS (840)

    1. expert 13th noiembrie 2016 at 21:18 -

      cel mai bine sa pleci primul sa ti duca ea dorul;;;;;;altfel ai pierdut

      Reply
    2. Indragostitul de absolut 23rd august 2015 at 00:55 -

      În această situație sunt eu cu iubita mea.. Eu o iubesc ca la început, ea nu.. Eu tot încerc sa aprind flacăra ce s-a stins..și ea încearcă, dar doar de dragul meu -pe zi ce trece tot mai puțin-. Mi-e dor de noi doi de la început..mi-e dor de noi doi..

      Reply

    Leave a Reply