Bărbaţii uită în cele din urmă femeile care le-au greşit, dar nu pot niciodată să uite femeile cărora le-au greşit.

                                          Bărbaţii uită în cele din urmă femeile care le-au greşit. Nu le uită imediat pentru că şi bărbaţii au suflet, sentimente, suferă şi ei la fel de mult ca femeile, iar uneori poate chiar mai mult, dar în cele din urmă un bărbat iartă şi astfel uită acea femeie care a greşit şi şi-a pierdut locul pe care îl avea în sufletul lui. Iubirea este un joc ale cărui reguli de neînţeles ne poartă pe căi foarte întortocheate şi uneori suntem nevoiţi să lăsăm în urmă anumiţi oameni pentru a le face loc în viaţa noastră altor oameni.

                                         Dar un bărbat nu va putea niciodată să uite o femeie căreia i-a greşit. Ştie că să răneşti sufletul unei femei este un adevărat păcat. Ştie că o femeie suferă enorm de mult atunci când este rănită de cei pe care îi iubeşte. Ştie că ea l-a iertat probabil, dar el nu se poate ierta. A greşit şi abia după ce a realizat că a greşit şi-a dat seama de tot răul făcut, dar era prea târziu ca să mai poată îndrepta ceva. Acum nu i-a rămas decât să o păstreze în amintiri şi să îi pară încă rău. Un bărbat nu poate uita acea femeie căreia i-a greşit pentru că deşi a rănit-o atât de tare încât a determinat-o să plece, el o iubea. 

                                         Iubirea este uneori de neînţeles. Bărbaţii rănesc adesea femeile pe care le iubesc, iar femeile se îndrăgostesc de cele mai multe ori de bărbaţii care le fac să sufere. Apoi suferinţa devine de nesuportat şi iubirea este tăiată din rădăcini chiar înainte să înflorească. E o poveste tristă, dar din păcate este cât se poate de adevărată…

                                        Şi la fel de adevărat este şi faptul că bărbaţii uită în cele din urmă femeile care le-au greşit, dar nu pot niciodată să uite femeile cărora le-au greşit.

Foto: We Heart It

large (33)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • e in firea omului, barbat sau femeie, ca sa retina pe cei care l-au facut sa sufere si mai putin isi aminteste de cei carora le-a produs suferinta. Nu sunt de acord cu articolul. Oricat am vrea noi, femeile , sa credem ca au remuscari , e timpul sa fim realiste si sa realizam ca cel care inseala sau greseste, e de fapt cel care s-a reorientat . Cel care sufera , ramane sa lupte singur , cu temerile, tristetea si sa se scuture, incercand sa o ia de la capat, intr-o alta relatie, mai curata .La ce i-ar folosi ca cel care a tradat , sufera ? Asa ne-ar place noua sa credem, e o linistire a orgoliului ranit, dar adevarata vindecare sufleteasca nu vine din aceasta recunoastere , ci din a ne respecta pe noi insine si a dori ce e mai bun pentru noi, nu regretetele si remuscarile tardive ne fac sa reparam ceva, ci invatarea din experienta respectiva , ca sa nu o mai repetam.

  • Eu vorbesc în perspectivă, vorbesc de ani aici. Cu timpul, ajungem să iertăm şi astfel să uităm. Găsim fericirea în braţele altcuiva, iar această fericire îşi spune cuvântul mult mai bine decât tristeţa din trecut. Găsind fericirea nu mai contează dezamăgirile trăite înainte. Le considerăm lecţii de viaţă pe care a trebuit să ni le însuşim pentru a ajunge la binemeritata fericire. În articol am vorbit despre bărbaţii care rănesc femeile pe care le iubesc. Atunci când răneşti, cu bună ştiinţă sau nu, persoana dragă, îţi rămâne în suflet un gol, poate mai mare decât atunci când eşti rănit, în special atunci când persoana cealaltă alege să plece. Eu una am întâlnit mulţi bărbaţi care au păstrat ani întregi în suflet femeile cărora le-au greşit, chiar dacă unii şi-au întemeiat familii mai apoi. Eu vorbesc din experienţă, nu îmi permit să fac speculaţii, dar este dreptul dumneavoastră să nu fiţi de acord cu mine.

  • :)) Femei…
    iertati-ma ca rad! Nu mai credeti voi ca noua nu ne pare rau…

    Sunt barbat. Si am gresit. Si va pot spune cu tarie ca ceea ce scrie in acest articol, este foarte, foarte adevarat. E mult mai usor sa uiti, sa ierti, sa treci mai departe, stiindu-te cu inima curata. Nu vreau sa ma bag in aceeasi categorie cu cei care isi inseala, bat sau injura femeia. Nu am facut niciodata asta, asa ca nu am de unde sa stiu daca si ei au mustrari de constiinta. Imi e greu sa cred ca dupa ce inseli… te apuca mustrarea de constiinta. In primul rand ca daca ai avea constiinta nu ai insela. Eu unu’ asa sunt. Am avut ocazia sa insel, si nu am facut-o. Si pentru ca eram despartiti, nu stiu daca se mai chema inselat. Insa tot nu am facut-o. Ea, a facut-o. Eu nu. Si va pot spune ca amandoi ne-am iubit la fel de mult. Insa eu am fost cel care a gresit. Mai mult. Si desi ea acum e cu un golan, fost dealer, si se chinuie sa para cea mai fericita, totusi a vrut sa imi fie sotie. Si eu am vrut cu tarie. Imi e teama ca toata viata o sa ma gandesc la ea. Si la greselile pe care le-am facut, de au trimis-o in bratele acestui om de nimic. Desi la cum s-a comportat ea si la ce dubios si-a ales, as putea foarte usor sa ma bucur ca am scapat de ea.

    Asa ca… avem si noi suflet sa stiti. Uneori mai mult decat ar trebui. 🙂

  • COMMENTS (501)

    1. E 30th decembrie 2015 at 23:41 -

      :)) Femei…
      iertati-ma ca rad! Nu mai credeti voi ca noua nu ne pare rau…

      Sunt barbat. Si am gresit. Si va pot spune cu tarie ca ceea ce scrie in acest articol, este foarte, foarte adevarat. E mult mai usor sa uiti, sa ierti, sa treci mai departe, stiindu-te cu inima curata. Nu vreau sa ma bag in aceeasi categorie cu cei care isi inseala, bat sau injura femeia. Nu am facut niciodata asta, asa ca nu am de unde sa stiu daca si ei au mustrari de constiinta. Imi e greu sa cred ca dupa ce inseli… te apuca mustrarea de constiinta. In primul rand ca daca ai avea constiinta nu ai insela. Eu unu’ asa sunt. Am avut ocazia sa insel, si nu am facut-o. Si pentru ca eram despartiti, nu stiu daca se mai chema inselat. Insa tot nu am facut-o. Ea, a facut-o. Eu nu. Si va pot spune ca amandoi ne-am iubit la fel de mult. Insa eu am fost cel care a gresit. Mai mult. Si desi ea acum e cu un golan, fost dealer, si se chinuie sa para cea mai fericita, totusi a vrut sa imi fie sotie. Si eu am vrut cu tarie. Imi e teama ca toata viata o sa ma gandesc la ea. Si la greselile pe care le-am facut, de au trimis-o in bratele acestui om de nimic. Desi la cum s-a comportat ea si la ce dubios si-a ales, as putea foarte usor sa ma bucur ca am scapat de ea.

      Asa ca… avem si noi suflet sa stiti. Uneori mai mult decat ar trebui. 🙂

      Reply
    2. egabrielita 23rd iulie 2015 at 16:36 -

      la ce mai ajuta sa stim si asta? sa zgindarim si mai adinc in rana !

      Reply
    3. corina 22nd iunie 2015 at 22:36 -

      e in firea omului, barbat sau femeie, ca sa retina pe cei care l-au facut sa sufere si mai putin isi aminteste de cei carora le-a produs suferinta. Nu sunt de acord cu articolul. Oricat am vrea noi, femeile , sa credem ca au remuscari , e timpul sa fim realiste si sa realizam ca cel care inseala sau greseste, e de fapt cel care s-a reorientat . Cel care sufera , ramane sa lupte singur , cu temerile, tristetea si sa se scuture, incercand sa o ia de la capat, intr-o alta relatie, mai curata .La ce i-ar folosi ca cel care a tradat , sufera ? Asa ne-ar place noua sa credem, e o linistire a orgoliului ranit, dar adevarata vindecare sufleteasca nu vine din aceasta recunoastere , ci din a ne respecta pe noi insine si a dori ce e mai bun pentru noi, nu regretetele si remuscarile tardive ne fac sa reparam ceva, ci invatarea din experienta respectiva , ca sa nu o mai repetam.

      Reply
      • Dama De Trefla 23rd iunie 2015 at 10:04

        Eu vorbesc în perspectivă, vorbesc de ani aici. Cu timpul, ajungem să iertăm şi astfel să uităm. Găsim fericirea în braţele altcuiva, iar această fericire îşi spune cuvântul mult mai bine decât tristeţa din trecut. Găsind fericirea nu mai contează dezamăgirile trăite înainte. Le considerăm lecţii de viaţă pe care a trebuit să ni le însuşim pentru a ajunge la binemeritata fericire. În articol am vorbit despre bărbaţii care rănesc femeile pe care le iubesc. Atunci când răneşti, cu bună ştiinţă sau nu, persoana dragă, îţi rămâne în suflet un gol, poate mai mare decât atunci când eşti rănit, în special atunci când persoana cealaltă alege să plece. Eu una am întâlnit mulţi bărbaţi care au păstrat ani întregi în suflet femeile cărora le-au greşit, chiar dacă unii şi-au întemeiat familii mai apoi. Eu vorbesc din experienţă, nu îmi permit să fac speculaţii, dar este dreptul dumneavoastră să nu fiţi de acord cu mine.

        Reply

    Leave a Reply