Avem kilograme în plus și multe îndoieli, ne temem să nu fim respinse, rănite, alungate. Nu avem prea mare încredere în noi și ne lăsăm uneori mințite prea ușor. Facem greșeli ca toți oamenii și ni se greșește și nouă. Suntem naive, copile și credem prea mult în oameni. Dar nu suntem proaste, dragilor. Proaste nu suntem și oricât ați vrea voi, nu veți putea să profitați prea mult de pe urma noastră pentru că în cele din urmă vom pleca și nu vă vom mai căuta niciodată. 

                          Punem suflet, poate prea mult, în relațiile cu oamenii cu pe care nu îi cunoaștem atât de bine pe cât pretindem că o facem. Ne sacrificăm adesea încercând să arătăm cât iubim, având impresia că ceilalți nu ne cred sau că iubirea noastră nu le ajunge, deși adevărul e că nu le pasă destul încât să arate cât contează pentru ei ceea ce facem… Pentru cei mai mulți dintre ei chiar nu contează. Ne subestimăm și alegem să rămânem mereu mai în spate, deși ne-am dori și noi să strălucim, să ne fie apreciate meritele, chiar și pentru lucrurile mărunte pe care le facem cu multă dragoste. 

                          Avem kilograme în plus și multe îndoieli, ne temem să nu fim respinse, rănite, alungate. Nu avem prea mare încredere în noi și ne lăsăm uneori mințite prea ușor. Facem greșeli ca toți oamenii și ni se greșește și nouă. Suntem naive, copile și credem prea mult în oameni. Dar nu suntem proaste, dragilor. Proaste nu suntem și oricât ați vrea voi, nu veți putea să profitați prea mult de pe urma noastră pentru că în cele din urmă vom pleca și nu vă vom mai căuta niciodată. 

                          Pentru că suntem puternice, încăpățânate și de la o vreme devenim greu de mințit. Începem să fim imune la tot ce încearcă să ne rănească, la toți cei care vor să ne rănească. Ne dăm seama că de fiecare dată când am fost părăsite, rănite, uitate, abandonate și doborâte la pământ ne-am avut doar pe noi pentru că ceilalți au plecat fără să privească măcar o clipă înapoi. 

                          Nu suntem perfecte și nici nu cred că am avea să fim. Nu vă cerem să fiți perfecți, nu avem ce să facem cu perfecțiunea. Dar vrem să fim respectate, iubite, ascultate și să fim tratate așa cum merităm pentru că nu vrem să ne mai mulțumim cu puțin. Viața e prea scurtă ca să putem face asta. 

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts