Aveam nevoie să mă odihnesc, aşa că m-am odihnit. Am lăsat oamenii care mă răniseră să îmi devină indiferenţi… Şi am început să mă vindec… Avem nevoie să ne odihnim… Trebuie doar să recunoaştem asta. Nu e o ruşine să oboseşti de tot şi de toţi cei din jur. E firesc.

                                 Unii oameni te extenuează sufleteşte, la propriu. Îţi iau iubirea. Îţi rup din suflet. Te lasă rece şi cu un gol în suflet care pare de necompletat. Unii oameni te obosesc atât de tare încât ajungi să crezi că nu mai poţi iubi pe altcineva, dar nici pe ei pentru că ţi-au lăsat deja sufletul să îngheţe prea tare pentru a mai putea simţi căldură… Căldura iubirii… Aceşti oameni vor înţelege cu greu că nu poţi să îi ceri unui om să-ţi ofere ceva la nesfrşit, mai ales sentimente, dacă nu îi dai voie acelui om să se odihnească la sfârşitul zilei cu tâmplele pe pieptul tău pentru a-ţi auzi inima şi murmurul dulce al sentimentelor ce izvorăsc din ea. 

                                 Ca orice om, am obosit şi eu şi am început să cred că nu mai pot iubi, dar am putut, deşi de fiecare dată am crezut că îmi va fi imposibil să mă vindec de suferinţele pe care mi le lăsaseră alţii în suflet, de toate dorurile pe care eram obligată să le duc, deşi eram convinsă că nu ar fi trebuit, că mulţi nu ar fi meritat să le duc dorul. Aveam nevoie să mă odihnesc, aşa că m-am odihnit. Am lăsat oamenii care mă răniseră să îmi devină indiferenţi… Şi am început să mă vindec… Avem nevoie să ne odihnim… Trebuie doar să recunoaştem asta. Nu e o ruşine să oboseşti de tot şi de toţi cei din jur. E firesc. 

                                 Am scăpat de doruri, de griji, de dureri şi de răni, apoi am continuat să iubesc la fel de frumos şi la fel de sincer. Cred, doar cred, că am devenit o femeie puternică. Am reuşit să trec peste toate dezamăgirile, iar ele, în loc să mă descurajeze, m-au ambiţionat şi mai tare să continui să caut un om care ştie să mă iubească pe mine… Numai pe mine… În acel mod în care reuşeşti să te linişteşti oricât de grea şi de tulbure ar fi viaţa. Aveam nevoie să mă odihnesc, aşa că m-am odihnit… Şi încă mă mai odihnesc.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts