„Ce am eu și ea nu are?”
Ne întrebăm adesea, ca femei, „ce are ea și eu nu am?”. Comparăm. Analizăm. Disecăm. Găsim răspunsuri care nu ne plac. Apoi săpăm mai adânc, scoatem la lumină calități și defecte, le punem sub lupă. Analizăm din [&hellip…
Dacă vor să te iubească, dă-le voie. Dacă vor să plece, lasă-i. Să păstrezi alături de tine doar oameni care te iubesc fără să încerce să te schimbe, care te ajută fără să aștepte ceva înapoi și care te apreciază pentru ceea ce ești.
Când vei începe să te maturizezi mai mult, îți vei da seama că nu ai nevoie de foarte mulți oameni în jurul tău pentru a fi fericită, pentru a simți că aparții cuiva, că nu ești singură. Selectivitatea aceasta vine odată cu vârsta…
De multe ori, ceea ce pare a fi iubire, de fapt e doar o amăgire, iar cei care par și spun că te iubesc sunt doar actori de mâna a doua.
La tot ne trebuie un gram de noroc în viață, în special la oameni și la sentimente. Ca să găsești un singur om capabil să te iubească și să te aprecieze pentru ceea ce ești, atât cât poți să fii, trebuie, adesea, să [&hellip…
„Mi-e dor de tine” nu înseamnă nimic.
Diferența între oamenii care îți spun că te iubesc și cei care o fac cu adevărat stă în fapte. Cuvintele sunt ușor de rostit. Faptele sunt ceva mai greu de realizat. E mai ușor să îi dai unui om speranțe și să îl amăge…
Dacă dai la o parte toate cuvintele frumoase pe care le-ai spus și altora înainte, toate promisiunile fierbinți și atingerile lacome, toate iluziile pe care le-ai creat și micile sau marile minciuni pe care i le-ai spus, cu ce rămâi? Rămâi cu amintiri și certitudini, cu fapte și clipe trăite la maxim, cu convingerea că ai făcut tot ce ai putut? Rămâi cu zâmbetul pe buze? Sau rămâi cu nimic?
I-ai spus de atâtea ori că o iubești. Ai făcut-o de fiecare dată să se și simtă iubită? I-ai făcut atâtea promisiuni. Câte dintre ele s-au transformat și în fapte? Ai ajutat-o de atâtea ori să își dea…
Pe mine m-au crescut mâini muncite, cu noduri și bătături.
Pe mine m-au crescut mâini muncite, cu noduri și bătături. Nu au avut posibilitatea să îmi dea totul de-a gata, nu s-a putut, dar mi-au dat tot ce au avut, din tot sufletul. Și m-au învățat ce înseamnă să muncești…
Sunt pereți pe care nu-i poți numi acasă. Sunt persoane pe care nu le poți numi oameni. Sunt relații pe care nu le poți numi și povești de dragoste. Dar mai sunt și oameni pe care, dacă îi ai alături, oriunde ai fi, ești acasă. Mai sunt și oameni pentru care omenia nu e doar un cuvânt. Și mai sunt încă relații pentru care cuvântul iubire nu descrie decât o mică parte din sentimentele care cresc și prind rădăcini.
Câteodată nu avem norocul de a găsi oamenii potriviți nouă din prima. Trebuie să ne frământăm sufletele și să ne șlefuim sentimentele, trebuie să ajungem să înțelegem ce vrem cu adevărat pentru că, uneori, ce credem că ne este necesar nu este…
Sunt mulți de „poate” și de „dacă” în viața asta. Important e să faci ce simți, ce vrei și ce crezi tu. Important e să nu trăiești cu regrete, să înveți să vezi în ceilalți o mică parte din tine și să empatizezi mai mult, dar în același timp să nu te uiți pe tine pentru ei. Cred că e important să găsești un echilibru. Iar cel mai greu de obținut echilibru este cel dintre minte și suflet.
Ne împiedicăm prea mult de banalități și nu dăm importanță lucrurilor care contează cu adevărat. Ne împiedicăm de prejudecăți și aparențe, de etichetele puse de alții, ne împiedicăm de imperfecțiuni peste care ne spunem că nu putem trece, deși…
Prin ochii ei.
Nu ești perfect. Și o știi și tu, la fel de mult cum o știm noi toți despre noi înșine. Câteodată o neglijezi. Uiți date importante. Nu faci gesturi tandre prea des. Nu [&hellip…
Problema noastră e că mereu trăim cu gândul la ce ne lipsește, în loc să ne bucurăm de tot ce avem.
Ne plângem cu toții că nu avem răbdare, că nu ne place să așteptăm. Și chiar credem în asta. Doar că ne petrecem mare parte din timp așteptând. Așteptăm zile libere, momente frumoase, oameni mai buni, iubire ca în povești…