Aş fi renunţat la tot pentru el, iar el a renunţat la mine pentru nimic.

                                      Viaţa e nedreaptă… De cele mai multe ori cu cei care sunt mereu corecţi… Corecţi cu ei însişi, cu ceilalţi… De ce? Pentru că aşa e mereu viaţa, nedreaptă. Pentru că atunci când meriţi lucruri bune primeşti multe lucruri rele ca să înveţi să fii puternic, ca să ştii să apreciezi adevărata valoare a momentelor frumoase, ca să te bucuri mai mult de prezenţa lor în viaţa ta… Dar până când? Până când să tot înveţi si să tot aştepţi ca lucrurile bune să ţi se întâmple şi ţie? Până când să doreşti ceva ce alţii obţin cu atâta uşurinţă şi până când să fii puternică?

                                      Nu mai ştiu… Am crezut că toate aşteptările mi se încheiaseră, că toate întrebările îşi aflaseră răspunsurile şi că obţinusem, într-un sfârşit, acele lucruri frumoase pe care le meritam. Am crezut că dintr-o dată tot ce era greu şi trist în viaţa mea se sfârşise şi că în momentul în care l-am întâlnit pe el am întâlnit întruparea tuturor dorinţelor mele… Dar acum nu mai ştiu, căci toate dorinţele mele au plecat… El a plecat de parcă nu i-ar fi păsat niciodată.

                                     Şi poate chiar nu i-a păsat. Poate totuşi am fost doar una dintre acele femei pe care le-a întâlnit în drumul său, iar eu credeam că sunt acea femeie la care duce drumul său.

                                    Oricum el e unul dintre cei care pleacă, eu am fost cea care a rămas pe loc privindu-l cum se îndepărtează şi mai apoi cum dispare definitiv.

                                   Aş fi renunţat la tot pentru el, iar el a renunţat la mine pentru nimic.

                                  Pur şi simplu a mers mai departe. M-a învăţat o altă lecţie. M-a învăţat că nu trebuie să îmi leg fericirea de cineva care nu are sufletul legat de al meu… Acel om va putea să plece de lângă mine şi va lua cu el şi fericirea mea. Într-un final mi-a oferit şi el ceva, o lecţie…

Foto: We Heart It

tumblr_mcevnomPcT1rz4i6fo1_1280

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Mda, cam intotdeauna asa se intampla in dragoste. Unuia ii trece iar celalalt ramane in urma privind trist cum primul se indeparteaza. Da, sigur, sunt unii care pot sa ma contrazica, cum ca se poate sa le treaca amandurora deodata iar protagonistii vor ramanea buni prieteni in viitor. Pe dracu’; o data, ca nu se pot „satura” ambii deodata iar a doua, doi oameni care s-au iubit odata, ore se iubesc ori nu se mai intalnesc niciodata. Doi oameni ce s-au iubit si nu se mai iubesc nu pot fi prieteni „dupa” niciodata. Cei ce raman prieteni nu s-au iubit niciodata ci doar si-au „tras-o” impreuna. Ma rog, asta e. Pot sa fac o observatie vis-a-vis de postarea aceasta a ta? Multumesc. Cred ca era mai potrivit (sau la fel de potrivit) titlul „As fi renuntat la tot pentru ea, iar ea a renuntat la mine pentru nimic.” Da, cel putin la fel de potrivit ar fi fost….

  • ,,Un amor care se termină cu o amiciţie ori n-a fost amor, ori nu s-a terminat încă”… Aşa ar fi sunat mai frumos. 🙂 Iar titlul e bun pentru mine, poate cel sugerat ar fi fost mai potrivit pentru dumneavoastră. Şi bărbaţii pleacă, dar şi femeile o fac. Toţi plecăm, absolut toţi, şi toţi rămânem la un moment dat în urmă.

  • Da da, foarte bine zis Vasile Liviu Sirbu, nu inteleg de ce in 90% din aceste publicatii femeile sunt victime? Dar invers? Nu toti barbatii le vad pe toate „curve”, nu toti barbatii le bat, nu toti barbatii abuzeaza de „bunatatea” lor, sunt si barbati care sufera de pe urma „bunatatii” lor, si chiar multi in ultima perioada. Ma regasesc in articol dar sunt barbat, si mai am inca multi in aceasta postura, nu am degete la maine sa ii numar. Cum facem, cine e de vina pana la urma si de ce? De ce un barbat chiar si dupa 6 luni sufera si nu are pe nimeni langa el iar femeia dupa 2 saptamani are? Tot barbatii sunt de vina? Am ajuns la concluzia ca noi, barbatii, suntem niste dobitoci, prosti, redusi mintal. Ne este rau dar nu conteaza, o vrem incontinuare si suferim maxim chiar daca pe ea o doare undeva de cati ani de relatie a sters intr-o clipita cu buretele si fara sa se uite inapoi. Mi-a dat cineva o replica candva: „tu esti tampit, chiar vrei sa intelegi o femeie? Nu ai cum!” Si intradevar, am ajuns la concluzia lui, nu am cum. Nici ele nu se inteleg pe ele. Va rog, nu le mai ridicati atat in slavi, cele de la oras nu merita, poate printr-un satuc uitat de civilizatie mai gasesti femei care sunt cu adevarat femei si stiu ce vor de la barbatul pe care il au langa. Multumesc si imi pare rau daca am scris prea mult dar am „explodat”

  • Înţeleg nevoia de a ,,exploda” uneori. Aveţi dreptate cu ,,nici ele nu se înţeleg” pentru că eu una recunosc, sunt momente în care nu mă înţeleg pe mine însămi. În primul rând, ştiu că de ambele părţi există şi oi negre, şi de partea femeilor, dar şi de partea bărbaţilor, însă suferinţa unei femei o pot explica, o pot transpune în cuvinte, căci am trăit-o, pe cea a unui bărbat mi-o pot doar imagina. Am mai spus, ştiu bărbaţi care au suferit după femei mai mult decât suferă femeile după bărbaţi, dar numărul lor este mai mic.În al doilea rând, şi suferinţa are limitele ei, limite pe care noi le fixăm fără să fim conştienţi de acest fapt, şi pe care tot noi le putem depăşi. Ştiţi când depăşeşte un om suferinţa? Atunci când realizează că ea nu-i va aduce nimic bun, atunci când realizează că vrea să fie fericit cu adevărat şi atunci când e pregătit să dea altcuiva şansa să-l rănească. Nu toate femeile sunt curve, nu toţi bărbaţii bat femei, şi bărbaţii şi femeile înşală, ăştia suntem, oameni, deşi observ că tendinţa noastră să ne dezumanizăm este tot mai mare… Eu nu ridic în slăvi toate femeile, eu vorbesc în numele celor care se pot identifica într-o oarecare măsură cu ceea ce am simţit eu, iar eu, dacă tot vreţi să catalogăm femeile după mediul lor de viaţă, am crescut la ţară şi sincer asta mi-a mărit orinzonturile şi mi-a schimbat unele percepţii asupra vieţii. V-aţi liniştit?

  • Atat de mult ma regasesc in scrierile tale incat uneori parca mi e teama sa te citesc. Vreau sa cred ca am reusit sa fac pace cu mine si cu trecutul, ca sunt pe drumul cel bun si ca acolo, afara ma asteapta ceva bun. Cand citesc ce scrii imi amintesc ce am trait, dar cred ca pana la coada e o chestie benefica, sa nu cumva sa uit. Te admir ca ai taria sa pui pe hatie si mai apoi in vizorul tuturora trairile, durerile, suferintele, bucuriile tale………..

  • Sti, cand am plecat am facut-o ca sa realizeze ca s-a schimbat, ca era cu totul alta persoana decat cea de care m-am indragostit si cu speranta ca va intelege, va reflecta si ma va cauta. Nu a facut-o si astazi pentru mine e doar o amintire. Pacat, pentru ca asa cum am promis stramosilor, cu o alta femeie nu ma voi mai insura. Sper ca ii este mai bine astazi … sper… macar mai bine decat mine…

  • Dupa 12 ani de iubire el a ales banii si o femeie care il poate ajuta sa ajunga unde isi doreste…si vroia ca eu sa nu aflu, sa ma poata avea si pe mine pentru ca stia probabil ca nu va mai gasi o femeie care sa ofere atat de multa dragoste neconditionata.Insa cand l-am pus sa aleaga a ales avantajul…
    Aici intreb eu cum un barbat,o persoana se poate schimba atat de mult si poate face o asa alegere?
    Ma regasesc in multe din textele tale…
    Doare groaznic sa fi abandonat,tradat,mintit…

  • COMMENTS (8)

    1. G.Cata 03rd iunie 2018 at 22:42 -

      Dupa 12 ani de iubire el a ales banii si o femeie care il poate ajuta sa ajunga unde isi doreste…si vroia ca eu sa nu aflu, sa ma poata avea si pe mine pentru ca stia probabil ca nu va mai gasi o femeie care sa ofere atat de multa dragoste neconditionata.Insa cand l-am pus sa aleaga a ales avantajul…
      Aici intreb eu cum un barbat,o persoana se poate schimba atat de mult si poate face o asa alegere?
      Ma regasesc in multe din textele tale…
      Doare groaznic sa fi abandonat,tradat,mintit…

      Reply
    2. Razvan 13th octombrie 2016 at 14:02 -

      Sti, cand am plecat am facut-o ca sa realizeze ca s-a schimbat, ca era cu totul alta persoana decat cea de care m-am indragostit si cu speranta ca va intelege, va reflecta si ma va cauta. Nu a facut-o si astazi pentru mine e doar o amintire. Pacat, pentru ca asa cum am promis stramosilor, cu o alta femeie nu ma voi mai insura. Sper ca ii este mai bine astazi … sper… macar mai bine decat mine…

      Reply
    3. Alina 14th august 2015 at 15:41 -

      Atat de mult ma regasesc in scrierile tale incat uneori parca mi e teama sa te citesc. Vreau sa cred ca am reusit sa fac pace cu mine si cu trecutul, ca sunt pe drumul cel bun si ca acolo, afara ma asteapta ceva bun. Cand citesc ce scrii imi amintesc ce am trait, dar cred ca pana la coada e o chestie benefica, sa nu cumva sa uit. Te admir ca ai taria sa pui pe hatie si mai apoi in vizorul tuturora trairile, durerile, suferintele, bucuriile tale………..

      Reply
    4. Spidiloi john 20th iulie 2015 at 16:59 -

      Da da, foarte bine zis Vasile Liviu Sirbu, nu inteleg de ce in 90% din aceste publicatii femeile sunt victime? Dar invers? Nu toti barbatii le vad pe toate „curve”, nu toti barbatii le bat, nu toti barbatii abuzeaza de „bunatatea” lor, sunt si barbati care sufera de pe urma „bunatatii” lor, si chiar multi in ultima perioada. Ma regasesc in articol dar sunt barbat, si mai am inca multi in aceasta postura, nu am degete la maine sa ii numar. Cum facem, cine e de vina pana la urma si de ce? De ce un barbat chiar si dupa 6 luni sufera si nu are pe nimeni langa el iar femeia dupa 2 saptamani are? Tot barbatii sunt de vina? Am ajuns la concluzia ca noi, barbatii, suntem niste dobitoci, prosti, redusi mintal. Ne este rau dar nu conteaza, o vrem incontinuare si suferim maxim chiar daca pe ea o doare undeva de cati ani de relatie a sters intr-o clipita cu buretele si fara sa se uite inapoi. Mi-a dat cineva o replica candva: „tu esti tampit, chiar vrei sa intelegi o femeie? Nu ai cum!” Si intradevar, am ajuns la concluzia lui, nu am cum. Nici ele nu se inteleg pe ele. Va rog, nu le mai ridicati atat in slavi, cele de la oras nu merita, poate printr-un satuc uitat de civilizatie mai gasesti femei care sunt cu adevarat femei si stiu ce vor de la barbatul pe care il au langa. Multumesc si imi pare rau daca am scris prea mult dar am „explodat”

      Reply
      • Dama De Trefla 22nd iulie 2015 at 18:20

        Înţeleg nevoia de a ,,exploda” uneori. Aveţi dreptate cu ,,nici ele nu se înţeleg” pentru că eu una recunosc, sunt momente în care nu mă înţeleg pe mine însămi. În primul rând, ştiu că de ambele părţi există şi oi negre, şi de partea femeilor, dar şi de partea bărbaţilor, însă suferinţa unei femei o pot explica, o pot transpune în cuvinte, căci am trăit-o, pe cea a unui bărbat mi-o pot doar imagina. Am mai spus, ştiu bărbaţi care au suferit după femei mai mult decât suferă femeile după bărbaţi, dar numărul lor este mai mic.În al doilea rând, şi suferinţa are limitele ei, limite pe care noi le fixăm fără să fim conştienţi de acest fapt, şi pe care tot noi le putem depăşi. Ştiţi când depăşeşte un om suferinţa? Atunci când realizează că ea nu-i va aduce nimic bun, atunci când realizează că vrea să fie fericit cu adevărat şi atunci când e pregătit să dea altcuiva şansa să-l rănească. Nu toate femeile sunt curve, nu toţi bărbaţii bat femei, şi bărbaţii şi femeile înşală, ăştia suntem, oameni, deşi observ că tendinţa noastră să ne dezumanizăm este tot mai mare… Eu nu ridic în slăvi toate femeile, eu vorbesc în numele celor care se pot identifica într-o oarecare măsură cu ceea ce am simţit eu, iar eu, dacă tot vreţi să catalogăm femeile după mediul lor de viaţă, am crescut la ţară şi sincer asta mi-a mărit orinzonturile şi mi-a schimbat unele percepţii asupra vieţii. V-aţi liniştit?

        Reply
    5. Vasile Liviu SIRBU 19th iulie 2015 at 19:47 -

      Mda, cam intotdeauna asa se intampla in dragoste. Unuia ii trece iar celalalt ramane in urma privind trist cum primul se indeparteaza. Da, sigur, sunt unii care pot sa ma contrazica, cum ca se poate sa le treaca amandurora deodata iar protagonistii vor ramanea buni prieteni in viitor. Pe dracu’; o data, ca nu se pot „satura” ambii deodata iar a doua, doi oameni care s-au iubit odata, ore se iubesc ori nu se mai intalnesc niciodata. Doi oameni ce s-au iubit si nu se mai iubesc nu pot fi prieteni „dupa” niciodata. Cei ce raman prieteni nu s-au iubit niciodata ci doar si-au „tras-o” impreuna. Ma rog, asta e. Pot sa fac o observatie vis-a-vis de postarea aceasta a ta? Multumesc. Cred ca era mai potrivit (sau la fel de potrivit) titlul „As fi renuntat la tot pentru ea, iar ea a renuntat la mine pentru nimic.” Da, cel putin la fel de potrivit ar fi fost….

      Reply
      • Dama De Trefla 19th iulie 2015 at 21:44

        ,,Un amor care se termină cu o amiciţie ori n-a fost amor, ori nu s-a terminat încă”… Aşa ar fi sunat mai frumos. 🙂 Iar titlul e bun pentru mine, poate cel sugerat ar fi fost mai potrivit pentru dumneavoastră. Şi bărbaţii pleacă, dar şi femeile o fac. Toţi plecăm, absolut toţi, şi toţi rămânem la un moment dat în urmă.

        Reply

    Leave a Reply