Aşa e viaţa. Ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla sau deja s-a întâmplat. Întâi iubeşti, apoi eşti rănită. Dar nu ai ce să faci. Trebuie să îţi dai seama că ai de ales între a merge mai departe şi a continua să suferi. Trebuie să rişti să fii rănită din nou dacă vrei să primeşti o nouă şansă la fericire. Şi trebuie să crezi în tine, să crezi în faptul că vei reuşi să faci totul să fie aşa cum ţi-ai dorit mereu pentru că vor fi momente în care nimeni altcineva nu va crede asta.

                                 E trist atunci când suntem părăsiţi de cei pe care îi iubim, dar parcă e mai trist să ne aducă într-o stare de disperare atât de puternică încât să fim nevoiţi să plecăm, nu?! Şi e înfricoşătoare acea stare de singurătate, de complet abandon, de uitare de lume. Ne sperie să fim singuri. Ne dore că suntem singuri. Dar poate de asta avem nevoie uneori. Poate, doar aşa ne vindecăm cu adevărat sau doar învăţăm cum să trăim cu ideea, cum să ne împăcăm cu ea. 

                                 Ne învinovăţim pentru greşelile celor care ne-au rănit sau ne rănesc pentru că îi iubim prea mult ca să îi putem învinovăţi pe ei de ceva… Dacă nu i-am iubi, nu ar avea cum să ne rănească, aşa-i?! Dar adevărul e că aşa merge viaţa. Oamenii mai şi rănesc. Mai şi pleacă. Ne mai şi uită. Pe unii dintre ei noi îi uităm sau rănim sau chiar îi părăsim. Dar aşa merge… totul. Ce trebuie să se întâmple, se întâmplă. Iubim. Rănim. Suntem răniţi. Suferim. Învăţăm. Mergem mai departe. Uităm. Suntem fericiţi. Şi tot aşa. Viaţa e o înşiruire de stări care îşi au rostul lor. Fiecare trăire are rostul său. Ne face cine suntem, ne ajută să devenim cine vrem să fim. Ne determină să devenim mai puternici, mai frumoşi, mai ambiţioşi. Cum am deveni mai puternici dacă nu ne-ar răni şi nu ne-ar obliga să învăţăm să ne protăjăm? Cum am deveni mai frumoşi dacă nu am avea pe suflete răni urâte din care să fi învăţat să nu fim ca acei oameni care ne-au rănit? Cum am fi fost motivaţi să căutăm fericirea cu ardoare dacă nu ne-ar fi fost smulsă din braţe aproape de fiecare dată când credeam că o avem pe cea sinceră, pe cea reală?

                                 Dar… Aşa e viaţa. Ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla sau deja s-a întâmplat. Întâi iubeşti, apoi eşti rănită. Dar nu ai ce să faci. Trebuie să îţi dai seama că ai de ales între a merge mai departe şi a continua să suferi. Trebuie să rişti să fii rănită din nou dacă vrei să primeşti o nouă şansă la fericire. Şi trebuie să crezi în tine, să crezi în faptul că vei reuşi să faci totul să fie aşa cum ţi-ai dorit mereu pentru că vor fi momente în care nimeni altcineva nu va crede asta. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts