Am un trecut și poate nu e chiar așa cum mi-aș fi dorit să fie, poate nu sunt chiar mândră de unele alegeri, de unele fapte, de unii oameni. Dar nu vreau să îmi trăiesc viața de parcă nu aș avea acest trecut pentru că fără el nu aș mai fi cea de azi. Și în general nu îmi plac oamenii care neagă cine au fost pentru că într-o oarecare măsură, neagă cine încă mai sunt. 

                               Oamenii se pot schimba. Nu în totalitate, doar într-o oarecare măsură. Uneori se schimbă cu adevărat, alteori doar pretind că au făcut-o. Și tocmai pentru că se pot schimba, e greșit să îi definim după acest trecut, chiar dacă spune multe despre ei. Nu greșelile ne definesc, ci capacitatea de a le îndrepta, nu marile dezastre ne caracterizează, ci răbdarea de care am dat dovadă făcând curățenie acolo unde totul era vraiște. 

                               Totuși nu înțeleg de ce ar alege cineva să își nege trecutul, să îl uite, să murdărească, uneori, de bună voie și mai mult. Partea proastă e că unii își ratează prezentul și își distrug viitorul tocmai pentru nu știu să se împace cu trecutul. Nu știu să trăiască și cu măsură. Nu trebuie să trăim în trecut pentru că nu mai are nimic de oferit, lecțiile sale ar fi trebuit să fie deja învățate și dacă nu sunt, probabil oricum e deja prea târziu, probabil oricum vor urma altele. Dar nici nu trebuie să uităm cu totul de el. De ce? Pentru că acolo suntem noi, acolo ne sunt amintirile, acolo ne sunt oamenii dragi, chiar dacă, poate, acum nu ne mai sunt dragi deloc, atunci ne-au fost, iar momentele frumoase nu ar trebui șterse cu buretele doar pentru că au existat și altele mai puțin frumoase. 

                               Am un trecut și poate nu e chiar așa cum mi-aș fi dorit să fie, poate nu sunt chiar mândră de unele alegeri, de unele fapte, de unii oameni. Dar nu vreau să îmi trăiesc viața de parcă nu aș avea acest trecut pentru că fără el nu aș mai fi cea de azi. Și în general nu îmi plac oamenii care neagă cine au fost pentru că într-o oarecare măsură, neagă cine încă mai sunt. Recunosc că am greșit și că mi s-a greșit, că am dezamăgit și am fost dezamăgită, că am avut problemele mele, că nu mi-a fost întotdeauna ușor, dar de ce să nu recunosc faptul că asta sunt, că asta am fost, un om la fel ca toți ceilalți, un om care a învățat din greșelile sale, un om care nu le va mai repeta… Sau poate că de fapt aici e diferența, poate că trecutul și-l neagă doar aceia care nu au învățat nimic din el. 

 

 

 

 

Foto: Eli DeFaria

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts