Am iubit atât de mult… Dar nu am mai avut pe cine. 

                      Am iubit mult. Nu mulți. Nu de multe ori. Dar pe acei puțini bărbați pe care i-am iubit, nu i-am iubit numai cu sufletul, ci și cu ochii, cu mâinile, cu atingerile mele. I-am iubit mai mult decât aș fi vrut eu, mai mult decât ar fi visat ei și, din păcate, mai mult chiar și decât ar fi meritat.

                      Am iubit atât de mult… Dar nu am mai avut pe cine. Pe cine să iubesc? Pe acela care mi-a spus într-o zi că cer prea mult și că eu visez la o iubire care nu există decât în filme și în cărțile pe care le citesc? Cu siguranță nu. Pentru că am cerut doar să fiu apreciată, respectată, ocrotită, ascultată și, dacă s-ar fi putut, într-o oarecare măsură, înțeleasă. Eu nu mai pot iubi oameni care mă obligă să mă mulțumesc cu jumătăți de măsură. Pentru că, la fel cum ofer totul, merit totul.

                      Pe cine să iubesc? Pe acela care s-a crezut bărbat trecând prin paturile altor femei? Nici atât. Refuz să cred că toată fidelitatea a murit și că nu mai există bărbați care să se îndrăgostească iremediabil și pentru totdeauna de o singură femeie atât de mult încât să nu își mai dorească o alta vreodată. Refuz să cred. Spuneți-mi că îmi fac speranțe deșarte și am să vă spun că fiecare vede în ceilalți ceea ce este el însuși.

                      Pe cine să iubesc, într-un final? Pe acela care a renunțat la noi fără să încerce măcar să repare alături de mine lucrurile care nu mai mergeau? M-am săturat de oameni lași și de bărbați care se așteaptă să iubească femeia cât pentru doi, să se străduiască, să lupte, să facă. Astfel de oameni nu mai pot să iubesc. 

                      Eu nu-mi doresc un ideal, ci un om care să fie sincer, să respecte și să iubească din tot sufletul. Nimic mai mult. 

Foto: Yoann Boyer

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts