Am învăţat să renunţ la trecut şi la oamenii din trecut. La cei care m-au rănit şi m-au făcut să plâng. Nu mi-a fost uşor. Dar nici imposibil. Am devenit selectivă. Poate şi puţin mofturoasă. Am învăţat să las în urmă tot ce mă făcea nefericită. Am învăţat să mă iubesc. Şi sunt bine… Sunt fericită… Dar parcă tot îmi mai e dor de ceva ce nu am avut niciodată.

                              În viaţă nu ne definesc greşelile, nici oamenii pe care îi iubim. Nu ne definesc paşii care ne-au dus mai departe de ce ne doream. Dar lecţiile pe care le învăţăm după fiecare greşeală, după fiecare dezamăgire, după fiecare părăsire sau suspin… Lecţiile da, ne pot defini pentru că datorită lor suntem oamenii de astăzi.

                              Şi uneori avem impresia că trebuie să învăţăm prea multe, să suferim prea mult, să plângem prea mult şi să ducem doruri prea mari pentru sufletele noastre. Uneori credem că am rămas abandonaţi şi că nu se mai poate face nimic. dar se poate. Şi facem. Ne ridicăm. Învăţăm să trăim fără cei care ne-au rănit. Învăţăm că viaţa e frumoasă dacă suntem dispuşi să o privim cu blândeţe şi calm. 

                              Am învăţat să renunţ la trecut şi la oamenii din trecut. La cei care m-au rănit şi m-au făcut să plâng. Nu mi-a fost uşor. Dar nici imposibil. Am devenit selectivă. Poate şi puţin mofturoasă. Am învăţat să las în urmă tot ce mă făcea nefericită. Am învăţat să mă iubesc. Şi sunt bine… Sunt fericită… Dar parcă tot îmi mai e dor de ceva ce nu am avut niciodată.

                              Parcă încă mai am aşteptări mult prea mari de la oameni şi de la sufletele lor şi încă sper că îmi vor demonstra într-o zi că m-am înşelat şi că a meritat să aştept… Să îmi fie dor să îmi ofere ceva ce nu mi-au oferit niciodată nu adevărat sau cu sinceritate. 

                              Parcă încă mai cred, undeva în adâncul sufletului meu, că am ridicat ziduri înalte pentru a şti că cei care mă iubesc sunt cei mai motivaţi să o facă… Că am devenit mofturoasă pentru că m-am săturat să mă mulţumesc cu puţin… Că am aşteptări mari de la oameni cu un motiv şi că ei pot oferi atât cât mă aştept să primesc, atât cât pot să ofer. 

                              Dar sunt bine. Sunt fericită. Zâmbesc. Şi mă bucur de viaţă. Dar mi-e dor… Mi-e dor de ceva ce încă nu am avut. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts