Am învățat cu greu să nu mai cred în aparențe, în vorbe. Eu cred în fapte. Și poate e mai bine așa, chiar dacă puțini sunt sunt cei care mai fac ceea ce spun. 

                               Am întâlnit și chiar am iubit oameni care nu au fost cine credeam că sunt, oameni care mi-au dat voie cu greu să îi cunosc așa cum sunt de fapt. Dar într-un sfârșit am reușit, și-au dat măștile jos, iar mie mi-au dat voie să îi cunosc cu adevărat, să îi iubesc pentru ceea ce erau. Am crezut că era calea lor de a se ascunde de aceia care ar fi putut să îi rănească. Poate că, într-un fel sau altul, cu toții ne punem anumite măști pentru a ne proteja. Dar am avut neplăcuta surpriză de a descoperi că există și oameni cu mai multe rânduri de măști și că unele dintre ele li s-au lipit de față, de suflet și au devenit altcineva. 

                               Am învățat cu greu să nu mai cred în aparențe, în vorbe. Eu cred în fapte. Și poate e mai bine așa, chiar dacă puțini sunt sunt cei care mai fac ceea ce spun. M-am săturat să mă tot las înșelată și mințită de către cei pentru care aș putea să jur că sunt sinceri și nu se prefac. M-am săturat să am prea multă încredere în oamenii care nu au destulă încredere în mine încât să își dea toate măștile jos de la bun început. 

                               Am fost surprinsă să aflu că cei care suferă cel mai mult sunt exact aceia care au cea mai mică parte de vină, aceia care au pus cel mai mult suflet și s-au dedicat întru totul unei relații. Dar așa e viața. Și poate că nu e întotdeauna corectă. 

                               În orice caz, e alegerea fiecăruia ce fel de om dorește să fie. E alegerea fiecăruia în fața cui se deschide și cu cine e sincer. Doar că e nedrept să lași oamenii să sufere din cauza ta… Mai ales dacă nu au nicio vină. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts