Am căzut, aşa că am fost nevoită să învăţ să mă ridic de una singură. Am fost dezamăgită de oameni şi am învăţat în cine să am încredere. Am iubit prea mult oamenii care mă iubeau prea puţin şi a trebuit să devin selectivă. Am plâns şi am oftat, dar într-un final am început să apreciez adevărata valoare a unui zâmbet şi a sufletului care îl provoacă.

                               Viața mi-a demonstrat că e bine să am încredere. În ea. În mine însămi. Poate chiar și în cei din jurul meu, dar niciodată în oricine. Mi-a oferit multe lecții pe care le-am învățat împiedicându-mă de probleme, de greșeli, de cei care credeam că îmi vor fi întotdeauna un sprijin de nădejde, dar nu mi-au fost… Am învățat că e foarte important să am grijă de suflete, în special de al meu, dar fără a le neglija pe cele care îmi sunt dragi. 

                               Am căzut, aşa că am fost nevoită să învăţ să mă ridic de una singură. Am fost surprinsă, poate chiar dezamăgită, să aflu că, deși eu fusesem mereu alături de oamenii dragi atunci când aveau nevoie, ei m-au lăsat singură și a fost nevoie să mă descurc pe cont propriu. Când am căzut, m-am avut doar pe mine și mi-am fost de ajuns.

                               Am fost dezamăgită de oameni şi am învăţat în cine să am încredere. Nu toți cei care pretind că sunt calzi, frumoși, sufletiști și deschiși către tine sunt cu adevărat așa. Majoritatea îți vor rămâne alături doar atât cât vor avea nevoie și le va fi ușor. Atunci când va începe să îți fie greu, vor pleca fără să îți dai seama.

                               Am iubit prea mult oamenii care mă iubeau prea puţin şi a trebuit să devin selectivă. Cei mai mulți ar fi tentați să creadă că am devenit mai rece și că nu mai am la fel de multă încredere în iubire. Dar adevărul e că ar trebui să fim mereu mai selectivi cu cei din jurul nostru… De cele mai multe ori, ei nu sunt ce par a fi.

                               Am plâns şi am oftat, dar într-un final am început să apreciez adevărata valoare a unui zâmbet şi a sufletului care îl provoacă. Fericirea e ceva de care avem nevoie, probabil este chiar scopul nostru în viață pentru că atunci când ne dorim ceva sau pe cineva, o facem doar pentru a fi fericiți.

                               Am căzut, aşa că am fost nevoită să învăţ să mă ridic de una singură. Am fost dezamăgită de oameni şi am învăţat în cine să am încredere. Am iubit prea mult oamenii care mă iubeau prea puţin şi a trebuit să devin selectivă. Am plâns şi am oftat, dar într-un final am început să apreciez adevărata valoare a unui zâmbet şi a sufletului care îl provoacă.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts