Am atins timpul şi ne-am contopit cu el în momentul în care am cunoscut viaţa. Venim de undeva de nicăieri şi ne îndreptăm oriunde

                            Am atins timpul şi ne-am contopit cu el în momentul în care am cunoscut viaţa. Venim de undeva de nicăieri şi ne îndreptăm oriunde, departe sau poate abia ne clintim din loc, dar călătorim prin efemer împreună cu el. Spunem de foarte multe ori că ne pierdem timpul când, de fapt, el ne pierde pe noi. Rămânem în urmă şi astfel… pierduţi rămânem în vremea ce tot trece.

                            Atingem concretul cu sufletul gol şi însetat de toate. De viaţă. Iubire. Amintiri. Emoţii. Gânduri. Şi astfel tânjim să atingem absolutul. Apoi ni-l încarcă existenţa cu felurite lucruri. Unele atât de frumoase încât am dori să îngheţăm timpul şi să le trăim la infinit, altele mai puţin plăcute. Pe acestea ne luptăm să le depăşim, iar mai apoi să le dăm uitării pentru că… Spre absolut nu luăm cu noi decât sufletul şi trebuie să avem mare grijă să nu-l împovărăm cu urât.

                            Călcăm cu paşi timizi în viaţă, iar apoi începem să fim grăbiţi. Ne grăbim zadarnic să ajungem unde am ajunge oricum, dar ne grăbim… Şi nu pot înţelege de ce.

                            Ne naştem cu sufletul gol şi murim cu el încărcat de emoţii, iubire,amintiri şi gânduri… şi de o sete de toate acestea care n-ar putea fi potolită vreodată.

                            Iar noi alegem să ne pierdem de timp, ,,pierzând timp”când am putea câştiga ceva frumos de luat mai departe… E trist…

Foto: We Heart It

large (50)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply