Am aşteptat prea mult oameni care n-aveau de gând să vină. Am alergat prea mult după oameni care n-au vrut să mă aştepte. Viaţa e o nenorocită de multă ori, dar poate că nu face decât să scoată din vieţile noastre oamenii care n-au ce căuta acolo, oamenii care nu merită sau nu vor să ni se afle în suflet.

                                         Am aşteptat prea mult oameni care n-aveau de gând să vină. Am avut speranţe mari şi credeam din tot sufletul că va merge totul bine alături de ei. Îmi doream să simtă şi ei la fel, speram, visam şi mă încurajam în fiecare zi că nu e vina lor, că eu aştept pentru că aşa trebuie şi că trebuie să aştept mai mult dacă sunt hotărâtă să păstrez acei oameni lângă mine. Numai că ei nu aveau acelaşi speranţe, aceleaşi dorinţe, ei nu erau hotărâţi dacă să mă păstreze alături sau nu…

                                         Am alergat prea mult după oameni care n-au vrut să mă aştepte. M-am străduit să le fiu alături şi le-am fost. Am încercat să iubesc frumos şi cred că am făcut-o. Am făcut tot posibilul să nu las loc de spaţii între mine şi acei oameni pentru că n-am vrut să apară fisuri cu care să mă lupt mai târziu. Am alergat mult după anumiţi oameni şi oricât de mult aş fi încercat, n-am reuşit să-i ajung din urmă pentru că pur şi simplu n-au vrut să mă aştepte.

                                         Viaţa e o nenorocită de multă ori, dar poate că nu face decât să scoată din vieţile noastre oamenii care n-au ce căuta acolo, oamenii care nu merită sau nu vor să ni se afle în suflet. Eu asta cred pentru că mi s-a dovedit de fiecare dată că oamenii pe care i-am aşteptat degeaba de fapt nu m-au dorit niciodată în vieţile lor şi că oamenii care nu au vrut să mă aştepte, de fapt nu m-au meritat. În viaţă e necesar să învăţăm că nu avem nevoie mereu de ceea ce ne dorim şi că uneori trebuie să mergem pe drumuri care ni se par instabile, alături de oameni în care nu avem încredere deplină pentru a fi totul bine… Uneori acele drumuri instabile sunt cele mai sigure. Uneori acei oameni în care nu credem în totalitate sunt cei mai de încredere.

                                         Am aşteptat prea mult oameni care n-aveau de gând să vină. Am alergat prea mult după oameni care n-au vrut să mă aştepte. Viaţa e o nenorocită de multă ori, dar poate că nu face decât să scoată din vieţile noastre oamenii care n-au ce căuta acolo, oamenii care nu merită sau nu vor să ni se afle în suflet.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply