-Ai o ţigară? -Nu, scumpo, l-am uitat pe fostul, nu mai am pentru cine să fumez. Şi nici vin nu mai am, doar pahare goale pentru că nu mai vreau să-mi vin(ă) şi nici nu mai vreau să-i vin.

                                         -Ai o ţigară?
                                         -Nu, scumpo, l-am uitat pe fostul, nu mai am pentru cine să fumez. Şi nici vin nu mai am, doar pahare goale pentru că nu mai vreau să-mi vin(ă) şi nici nu mai vreau să-i vin.

                                         Mi-a trecut. Aşa cred. Dimineaţa mă trezesc cu gândul la cafea, nu la el, cu dorinţa de a mai dormi printre pernele calde, nu în braţele lui. Nu-mi mai e dor, nu mai adorm cu gândul la el făcându-mi speranţe şi visând la lucruri care între noi nu se vor materializa niciodată.

                                         Nici nu mă mai gândesc la trecut, am lăsat amintirile să fie amintiri, le-am dat voie să se liniştească, nu le-am mai răscolit în fiecare clipă. M-am liniştit şi eu, nu le-am mai dat voie să mă ţină pe jar. Mi-am oferit timp. Nu ştiu dacă timpul vindecă sau trece. Nu ştiu dacă timpul ne oferă sau ne ia ceva, pe cineva… Ştiu doar că din moment ce trece timpul iubirilor, anumitor iubiri, atunci poate să treacă şi timpul dorului, al regretelor, ar suferinţelor. Şi dacă timpul nu vindecă nimic, dar trece, atunci poate că trece la fel ca ploile de vară şi ne spală de tot ce avem urât şi greu pe suflet exact atunci când ne aşteptăm mai puţin.

                                         Mi-am întunecat destul sufletul cu fumul regretelor pe care le aveam în legătură cu el. Viaţa nu-i atât de lungă pe cât ne-am aştepta să fie şi dacă o mai irosim şi p-asta, singura pe care o avem, cu regrete, unde mai ajungem? Nu mai fumez pentru el nimic, nici regrete, nici doruri şi nici amăgiri deşarte. Nu mai beau vin. Cel puţin nu astă-seară şi cel puţin nu pentru el sau în cinstea lui. Am să las mormanul de pahare goale să rămână atât cât e şi cred că am să fac şi ordine printre ele… Prin suflet, mai ales… Pe cele mai multe chiar nu le-a meritat. Nu mai vreau să vin(ă) să stăm la poveşti, la făcut de amintiri, la iubit, la rănit. Nu mai vreau să vin(ă) ca să aibă de unde să plece. 

                                         Mi-a trecut… Poate că atunci când e cazul viaţa te obligă să îţi dai seama că bărbatul e viciul de care trebuie să te laşi… Bărbatul care face rău, bineînţeles. Timpul te învaţă când şi cum. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply