A naibii să fii tu de dragoste, să ştii că eu m-am săturat să-mi dai un om doar ca să-mi iei totul mai târziu. Să ştii că eu de azi am abosit atât de tare încât vreau să mă odihnesc. Şi să ştii că totuşi n-am să pierd nimic, am să-mi las timp să-mi trag sufletul după ce l-au mâncat toţi şi am să iubesc din nou, dar mult mai frumos ca înainte numai pe acela care va merita. Eu de azi nu mai pierd timpul cu oameni care nu merită să îmi rupă din suflet.

                                        A naibii să fii tu de dragoste, parcă pe tine nu te-aş chema la cafea, uneori eşti prea dulce, dar se întâmplă adesea să te amăreşti aşa, deodată, întotdeauna pe nepregătite. Mi-e teamă că ţi-aş turna prea mult zahăr şi ne-am obişnui cu gustul dulce amândouă, tu cu al cafelei, eu cu al iubirii. Mi-e că ai deveni dintr-o dată prea amară după atâta zahăr şi m-ai strivi cu puterea dezamăgirilor tale fără să-ţi pese că am suflet şi că nu se lipeşte la loc decât cu sentiment frumoase… Deşi rămân cicatrici care încă mai dor câteodată. 

                                        Pe tine nici la o ţigară nu te-aş invita. Mi-ai umple casa cu scrum şi fum şi miros pe care nu pot să-l suport, miros de sfârşit, de dragoste care vine, stă puţin şi apoi pleacă. Mi-ai aduce aminte de acela care fuma şi de celălalt, cel care nu suporta să miroase a fum, oricum ar fi, mi-ai deschide răni care sper că acum s-au închis şi nu-mi doresc. 

                                        În schimb, draga mea dragoste, pe tine te-aş chema într-o seară să bem amândouă o sticlă de vin, să ne îmbătăm, să-ţi spun ce-am pe suflet, să-ţi mărturisesc cât îmi placi, dar şi cât de tare te urăsc atunci când pleci şi laşi în locul tău doi oameni goi şi reci care nu se mai recunosc, doi străini care parcă nu s-au cunoscut niciodată. Să te îmbeţi cu mine, să-mi spui ce ai de gând, să te dezlegi la vorbă, să-mi mărturiseşti de ce n-a mers înainte şi când ai degând să rămâi la mine în suflet şi în sufletul lui… Al cărui lui aş vrea să-mi mai spui. La vin te-aş invita, cafele beau doar cu viaţa, ţigări fumez numai în cinstea fostului. 

                                        A naibii să fii tu de dragoste, să ştii că eu m-am săturat să-mi dai un om doar ca să-mi iei totul mai târziu. Să ştii că eu de azi am abosit atât de tare încât vreau să mă odihnesc. Şi să ştii că totuşi n-am să pierd nimic, am să-mi las timp să-mi trag sufletul după ce l-au mâncat toţi şi am să iubesc din nou, dar mult mai frumos ca înainte numai pe acela care va merita. Eu de azi nu mai pierd timpul cu oameni care nu merită să îmi rupă din suflet.

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • COMMENTS (172)

    1. Urechiuse 10th mai 2016 at 21:17 -

      Stii, sunt aici pentru tine! :*

      Reply

    Leave a Reply