A fost o vreme…

                         A fost o vreme când erai capătul orizonturilor mele, când te vedeam pe tine oriunde priveam, când erai totul pentru mine şi te resimţeam în fiecare respiraţie ca pe o gurălarge (9) de viaţă, dar acea vreme s-a dus. A urmat o perioadă urâtă în care între noi s-a strecurat indiferenţa ta. Am început să sufăr şi nu ştiu ce păcate am avut de spălat cu atâtea lacrimi, dar uneori le simt încă reci pe obraz şi îmi amintesc că tu nu le-ai meritat niciodată. Dacă le-ai fi meritat nu mi le-ai fi oferit. Cel puţin nu aşa. Dar a trecut şi acea vreme în uitare. Poate nu atât de repede cum mi-aş fi dorit eu, dar acum nu mai contează decât prezentul. Acum sunt fericită. Sunt fericită că te-am dat uitarii. Am trăit momente frumoase împreună, însă cele în care mi-ai dat ocazia să te cunosc şi altfel, aşa cum eşti de fapt, au lăsat răni adânci care se vindecă greu. Acum ştiu că ce ai simţit pentru mine n-a fost iubire în adevăratul sens al cuvântului pentru că mai întâi de toate te-ai gândit la binele tău, în timp ce iubirea presupune să te laşi pe tine însuţi pe planul al doilea. Tu, cel adevărat eşti un om egoist. Te gândeşti la binele şi la fericirea ta, iar asta nu e iubire. Dacă tu asta crezi înseamnă că nu ştii să iubeşti. Îmi pare rău pentru ce spun, dar aveam nevoie de confesiuni. Îmi pare rău că eşti egoist. Poate te va schimba totuşi cineva la un moment dat…

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply