Sărbătorile în copilărie

                     În fiecare an în perioada sărbătorilor mi-aş dori să pot fi din nou copil.  Nu ştiu de ce, dar cu fiecare an care trece parcă sărbătorile nu mai au acelaşi farmec. În copilărie fiecare sărbătoare era un eveniment colosal. Aşteptam Crăciunul şi Paştele cu o lună înainte şi aveam impresia că timpul se întoarce împotriva mea şi refuză să înainteze la fel de repede ca de obicei. Cu cât era aşteptarea mai mare cu atât trecea timpul mai greu, iar aşteptarea avea farmecul ei, făcea atmosfera de sărbătoare ce se apropia să fie şi mai festivă. În copilărie totul era mai frumos, iar sărbătorile ne marcau întreaga existenţă. Poate aşteptam Crăciunul pentru cadouri, dar de Paşte nu venea Iepuraşul de Paşte ca acum aşa că probabil aşteptam sărbătoarea în sine. Mersul la biserică nu încheia ca acum cu câteva ore în club. În copilărie, sărbătorile erau sărbători şi nu ţineam cont de ele pentru că aşa făcea toată lumea. Atunci simţeam sărbătoarea în aer. Şi era frumos.

                    Acum sărbătorile înseamnă dureri de cap, ore petrecute prin bucătărie, stres, drumuri la supermarket. Maturizarea a adus odată cu ea şi responsabilităţi, iar responsabilităţile minimalizează într-o oarecare măsură aura de sărbătoare. M-am trezit joi că mai sunt doar trei zile până la Paşte şi că am atâtea de făcut. Acum timpul trece prea repede, iar uneori noi ne adaptăm cam greu aşa că rămânem în urmă. Ne pierdem printre activităţile de zi cu zi şi uităm să ne bucurăm de sărbători. Şi e trist. Au încărcătură spirituală, sunt prilej de reuniuni familiale, adună, unesc. Sunt minunate.

                     Dar noi nu le mai oferim aceeaşi importanţă. Nu le mai oferim importanţa pe o merită. Şi e păcat. Mi-aş dori ca măcar în perioada sărbătorilor să mai pot fi din nou copil ca să mă pot bucura de ele axact aşa cum ar trebui.

Foto: We Heart It

13027962-Little-girl-watching-Buff-Orpington-chicks-with-chicken-coop-and-barn-in-far-background-Extreme-shal-Stock-Photo

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply